Vă arătasem mai jos un motor de modă veche... acum vă prezint o biciletă tot veche, dar tunată, ca să facă faţă condiţiilor de trafic din zilele astea.

Bicicleta tunată o văd destul de des pe la mine pe aici si e dotată cu oglinzi de scuter, semnal, girofar, casetofon, boxe si portbagaj. Aveti idee pentru ce sunt oglinzile de jos de la roată? Pentru a supraveghea cainii care se iau după bicicletă... 

Pe vremuri, tunarea unei biciclete se rezuma doar la mărgelele de pe spiţe, sârmele colorate de pe spiţe, antena la misto pe portbagaj şi cele mai imbecile chestii, pe care le-am avut şi eu in scurta mea carieră de biciclist... nişte lăcăţele de plastic puse pe butucii roţilor, şi pe care le luam de la avicola, unde erau prinse de gâtul găinilor, pe diferite culori, pentru a le marca vârsta. 

Sa trecem peste faptut ca unii sarbatoresc nu stiu cati ani de cand au fost finalisti. Noi, cu ale noastre... 10 ani de la victoria istoirca, ce-i drept, pentru astia care am batut stadioanele in anii 90. Se facuseră vreo 8 ani de când nu-i mai bătusem pe spurcaţi şi victoria aia a venit la fix... in cel mai bun si mai frumos an al nostru de după revoluţie. Era victoria care ne făcea campioni după atâta amar de timp, cand echipa era iubită, chiar daca ani buni a stat sub locul 3-4...

Am scanat ziarele vremii, Prosport şi Gazeta, pe care le-am păstrat cu sfinţenie... Poate vă interesează cum era atunci când le păsa şi când ne păsa.

 GAZETA