|
Sunday, 23 May 2010 20:40 |
|
Păstrând proporţiile, cupa câştigată de Chivu, supranumit si căpitanul tricolorilor, o s-o urăsc cum urăsc si chestia aia câştigată de Steaua in 86.
Nu-l halesc pe pocitul ăsta de Chivu, cum nu haleam vorba mieroasă a lu' nea Imi, când explica el cum au câştigat cupa. Dacă faceţi un exerciţiu de memorie, o să vă amintiţi că la sfârşitul fiecărui sezon, când apare Chivu in Romania, se impuţesc emisiunile de interviuri cu el. Reporteriţele alea blonde de trotuar sar cu instrumentele in gura lu' ăsta, care avea faima de căpitan al tricolorilor... acum şi câştigător de Champions Ligue. Mă şi ce sfaturi dădea el, ce impresii, ce vorbă plină de experienţă arunca din el! Lucescu e mic copil! Să vezi in următoarele zile cum apare peste tot şi explică el ce inseamnă să munceşti şi să respecţi meseria de fotbalist, să ai un ţel in viaţă, să lupţi pentru familia ta, pentru patria ta, pentru românii tăi... Mai contează că a fost cel mai slab de pe teren şi a jucat doar de conjunctură? Când mă gândesc că ani de zile ne va da cu acea cupă in cap, explicându-ne de fiecare dată ce a realizat el... jucătorul, romanul, capitanul şi tatăl model!...
|
|
Monday, 08 February 2010 08:34 |
|
După o vineri seara de pomină cu baieţii, la una mică pe stil vechi, ne-am imperecheat sâmbătă seara (nu intre noi, ci fiecare cu ce a avut pe acasa) şi am mers ca tot omul, la noul Mall, o hidoşenie imensă, să vedem celebrul Avatar. Eu nu cred că sunt om... Incredibil cat urăsc mall-urile, aglomeraţia, lumea mondenă, puştii cretini, pizdele ţopăitoare, cafenelele şi fastfood-ul de acolo! Avatarul a fost nesperat de interesant pentru mine, chiar dacă povestea era suptă din deget. Pentru prima oară la treideu d'asta şi mi s-a părut destul de tare, mai ales căderile in gol de pe munţi şi zborurile. Admirând atât de aproape păpuşa aia din film, brunetă şi transpirată, cu maieu alb, crăpat intre ţâţe, mi-a trecut prin cap cum ar fi un porno 3D... Sau mai grav... 6D! Să te stropească din ecran, să miroasă a incins sau să simţi ceva aprig pe la spate. Şi tu să mănânci floricele. Treideul ăsta e şi un pic periculos. Mie mi-a reactivat mahmureala de care abia scapasem. Pe la sfârşit mă cam luase ameţeala, de parcă abia mă trezisem din băutură. Nu vă recomand deci să-l vizionaţi mahmuri sau chiar beţi. Un pic fumaţi cred că ar merge la fix, mai ales prin decorul de rai din Avatar. Pentru o cură de dezintoxicare de mall, am ales duminică să mergem la ai mei, in Crevedia, pe jos pe gârlă. Am ţinut maşina in parcare, să nu-i incurc pe alţii, că n-am cauciucuri de iarnă. La dus am luat-o pe stradă că ne grăbeam la masă, iar la intoarcere am luat-o pe gârlă, vreo 5 km. Viscol... ce vis! N-am luat-o pe gheaţă, că era moale... gârlă, manăstire, padure, calul bălan... am reconstituit traseul pe care il făcea tata când o peţea pe mama. Ce dezmăţ o fi fost la mall-ul cel mare in timpul ăsta!  
|
|
|
Friday, 07 May 2010 15:19 |
|
In mod oficial vă anunţ, mai ales pe cei pe care ii fute grija de ocupaţia mea, că de săpămâna viitoare voi avea o nouă indeletnicire... asociat la un fel de Fast Food, numit "Mănânci pe fugă". Mai precis, să nu se screamă alţii, voi fi eu insuşi bucătar şi vânzător, alaturi de văru' Mau.
A durat cam mult până să-i dăm drumul pentru că am fost supusi la numeroase incercări şi sunt sigur că vom mai fi supuşi. Nu credeam cand am fost atenţionat de toată lumea că mă bag in ceva foarte complicat, dar ştiu sigur că vom fi buni la treaba asta, indiferent de cate piedici ni se vor pune. Incercercăm să facem un altfel de fast food, un fel de bucatarie in stradă... mai curat, mai sănătos şi mai transparent decât majoritatea. Am investit o grămadă de bani, dar a iesit ceva bun, totul nou şi curat. De marţi sau miercuri ne vedem acolo, cu tot cu laptop si internet. Am dedicat şi un blog afacerii noastre şi vă invit să ne vizitaţi des, să vedeţi cum merge treaba in domeniu.
|
|
Wednesday, 21 April 2010 13:23 |
|
Vă povesteam mai jos de motoreta pe care o avea tata când eram mic... Spre uimirea mea, după ce am scris despre ea, am surprins pe strada un exemplar la fel. Nu mai văzusem de 10 ani cred! Uitasem cum arată, că nici poze cu ea n-am... Ce aiurea e să n-ai prea multe poze din copilărie, dar la noi cred că exista un singur aparat foto pe o rază de 10 km! Iat-o in toată splendoarea ei... Cred că şaua e originală, la fel şi portbagajul. A lu' tata nu avea oglinzi din fabrică şi nici cutiile alea cu lacăt de pe spate. Am şi o cădere la activ cu ea... Tata n-a nimerit podul dintre Crevedia şi Ciocăneşti şi am luat-o pe langă, căzând în gârlă, cu tot cu sticlele de lapte pline cu vin. 
|
|