Categorii
Cauta
Expresul de Buftea
Mănânci pe fugă
Romanian Ultras
Noii Golani
Bloguri
Recomandari
Last posts
| Designed by: |
| La copcă |
|
La copcă, idiferent că e sau nu lăudată, nu te duci, nene, cu sacul. Nu s-a pricopsit nimei băgând coada-n gârlă, nici măcar prostul poveştilor lui Creangă, ursul păcălit de vulpe. La copcă e un sport extrem, mai ales in apropiere de februarie, când gerul bobotezii s-a mai muiat. Se merge pentru o altfel de relaxare decât cea de la pescuitul obişnuit, acum, ştiindu-se că nu se vor agăţa capturi numeroase. Astfel că se consumă alcool la discreţie, fără oprelişti, se vorbeşte tare, nu mai are nimeni chef de concureţă şi in plus, te simţi chiar extrem, indiferent cât de martalog eşti in viaţa de zi cu zi.
Intotdeauna mi-a plăcut mersul pe apă ingheţată! Iţi dă un sentiment de nesiguranţă nemaipomenit! Să mai simţi cum iţi trosneşte gheaţa sub picioare? Să mai vezi cum ţi se crapă-n faţă? Să se mai rupă cu tine şi să simţi cum te scufunzi in apa ingheţată? E de vis, e senzaţia supremă! Imi aduc aminte cu mare plăcere când mi s-a intamplat, eram mic şi m-am dus până la brâu, că era apa mică. Fiind veche, nu proaspătă, gheaţa s-a lasat uşor sub picioarele mele aflate in alergare, făcând un fel de burtă, care mai intâi s-a umplut cu apă, iar când eu m-am lăsat pe cur de frică, s-a rupt cu un zgomot inconfundabil. Ştiam că e posibil să cedeze şi d-aia nu mă avântasem in larg. Când gheaţa e proaspătă, e mult mai periculos, pentru că se rupe brusc si se sfărâmă repede. Abia aşteptam iarna, să ingheţe gârla, ne făceam schiuri din aracii de plastic pentru roţii, ai lui tataie, mergeam la copcă cu ţaparinele, jucam fobal pe gheaţă, sau chiar făceam focul din cauciucuri. Eram obsedaţi de focuri când eram mici, le incropeam peste tot. Ce senzaţie să stai pe gheaţă la un foc imens! Cea mai frumoasă gheaţă e cand nu ninge. Când sunt geruri năpraznice fără zăpadă... Intr-un an a fost atât de frig incât gheaţa avea o grosime de peste un metru. Fără zăpadă! Era un vis să mergi pe gheaţa curată, plină de crăpături, dar sigură... Dacă gerul durează, trebuie tăiate copci mari in gheaţă, pentru ca peştii să primească oxigen, dar in acel an nu s-a invrednicit nimeni să o facă, aşa că peştele mare, incerca să iasă la suprafaţ, dar rămânea prins in gheaţă. Căutam pe gheaţa curată şi unde găseam peştele congelat, interveneam cu topoarele şi il scoteam. A fost o nebunie de pescuit! Sâmbătă am fost mai mulţi la Mogoşoaia pe lac. Ne-am aşeza iniţial la stadion, unde era apa mai mică şi gheaţa cât palma. Ne-am regrupat pe urmă in faţa palatului, la apă mai mare şi gheaţă mai mică... juma de palmă. S-a consumat vodka şi ceai fierbinte, iar eu am simţit iar fiori plăcuţi când mi-a scăpat piciorul până la gleznă intr-un loc unde era moale gheaţa.
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
