Categorii

Cauta

Expresul de Buftea

Mănânci pe fugă

Romanian Ultras

Noii Golani

Recomandari

Last posts

web hosting

Delir

"Rad si plang si te strig delirand... e soare, e ploaie, e cald si e vant..

Din somn ma trezesc si tresar speriat... dar nu-i nimic, doar am visat."

Nici nu-si dadea seama daca canta cu voce tare sau doar in gand. Oricum buzele nu i se mai miscau, doar picioarele greoaie il faceau sa spere ca inca mai rezizta. Cu fiecare pas simtea cum i se sfasie muschii de deasupra genunchilor, in rest, talpile nici nu-l mai interesau, parca se miscau singure cu tot cu bocancii scortosi si ciorapii de lana, facuti de aia batrana. Era senzatia aia de nimic... Nici fericire, nici tristete, nici foame, nici sete… Nu mai gandesti nimic, nu mai simti nimic, nici frig nici durere, nu mai stii de e noapte sau zi, nici macar incotro te indrepti... Cu greu mai constientiza ce avea de gand sa faca: "Unde dracu vroiam sa ajung?".

Tarandu-se mai mult lipit de peretele inghetat, se impiedica de ceva si cazu... Nu brusc... ii se paru ca trecura secunde bune pana simti zapada intrandu-i in nari... Secundele mute s-au spart, dintr-o data, in mii de zgomote inalte, suieratul viscolului coborat dintre stanci, trezindu-l destul de greu. Stia ca e ultima clipa constienta... deja incepu sa simta frigul si vantul peste obraji. Ciudat, dar asta i se parea un semn bun, iar faptul ca nu-si dadea inca seama daca e zi sau noapte nici nu il mai interesa... oricum nu vedea nimic, stia doar unde ar trebui sa se afle... spre cel mai inalt si periculos varf al masivului.