Categorii
Cauta
Expresul de Buftea
Mănânci pe fugă
Romanian Ultras
Noii Golani
Bloguri
Recomandari
Last posts
| Designed by: |
| Revoluţia la 12 ani - III |
|
Sâmbătă, pe 23, am plecat spre Buftea, cu portbagajul daciei burduşit de sfertul de porc ce revenea familiei mele. La prima intersectie importanta din oraş, am paralizat... Nişte civili inarmaţi ne-au făcut semn să oprim. Cred ca aveam ochii beliţi, oricum nu mai beliţi ca ai lui taică-miu. Ne-au dat jos să ne percheziţioneze maşina.
I-am recunoscut pe caţiva... erau bagabonţii oraşului, cei care işi petreceau zilele mai mult prin cârciumi, piete, la table şi pe strazi. Evident, il ştiau pe tata, dar bolnavi de importanţa momentului ar fi controlat-o şi pe mă-sa sub fustă. Işi dădeau indicaţii unul altuia şi luaseră priviri de Rambo, strangand permanent cu o mâna la piept, armele. Şi-au dat coate când au văzut portbagajul daciei verzi plin de carne proaspătă... cred că le-a trecut prin cap să o şi confişte, dar il ştiau pe tata de băiat serios. Parcă totuşi am auzit ceva de genul... "ia uite, bă, şi la ăsta... noi facem revoluţie şi el taie porcu'! " N-aveam stare in casă, mă uitam când la televizor, când pe geam şi aşteptam să aud şi eu focuri de armă in oraş, să simt blocul ciuruit de gloanţe, cum vedeam la tv. Imi inchipuiam ce aş face dacă, brusc, geamurile apartamentului ar sări in aer ciuruite de gloanţele teroriştilor. Exersam. Mă aruncam rapid la podea, mă băgam intre canapea şi calorifer, iar apoi mă târam pe coate prin casă, să-l salvez pe frati-miu şi pe ai mei. Nu era nici dracu pe afara, ma benoclam pe gem şi nu era ţipenie de om pe strada, deşi stau fix in centrul oraşului. Mă plictiseam, vroiam mai mult. Auzisem că se trăgea şi la Sibiu, Brasov, Cluj, Tg. Mureş... de ce să nu se tragă şi la mine in Buftea, că e fix lângă Bucureşti? Ah... mi-aş fi dorit atât de mult să se tragă! Am taiat-o de nebun pe afară... imi plăcea mult să mă plimb singur pe străzi, iar acum chiar era ceva inedit. Am luat-o spre "Pâine". Cam in dreptul Alimentarei, unde e Angstul acum, imi apare in cale o duduie voinică, intr-o manta verde ca de război şi cu o armă la piept. Cred că era singură...
Mă apucă de braţ şi se răsteşte importantă la mine... " Mă, băiete, ce cauţi pe aici, eşti nebun?"... "Mmmm... mă duc la pâine!", am ingâimat. "Ce, mă? Dă-i drumu' înapoi acasă! Mama ta nu ştie că e revoluţie?". Mai, mai, că nu mi-a dat şi un şut in cur... La televizor nu prea imi mai plăcea, parcă era prea multă vorbăraie... nu mai era acţiune. Mă impresionau imaginile cu morţi şi mă obseda termenul de terorişti. Nici brad n-am avut anul ăla... Nici eu, nici mulţi copii pe care ii ştiam. Părinţii noştri parcă se vorbiseră intre ei să ne dea aceeaşi explicaţie... "Ţara arde, iar babele se piaptănă?" Nici nu mai ieşeam pe afară... ne întâlneam pe scară, la mine la 4, şi povesteam grozăviile pe care le vedeam la televizor şi lansam zvonuri terifiante pe care le auzeam in familie. Că se va otrăvi apa de la robinet, că teroriştii sunt la gară sau la cinematografie (actualele studiouri protv), că vor veni in şcoli când vom incepe sau că va fi război civil... deşi nu ştiam ce e ăla. Am mers impreună cu ai mei, de Crăciun, la nişte prieteni, unde erau vreo 3-4 familii adunate. I s-a cerut neapărat părerea unuia de acolo, care era student... nu prea conta dacă a participat la Revoluţie personal. Era student şi se ştia că studenţii au fost in stradă, deci şi el tre să ştie despre ce e vorba... ba mai mult, faptul că era student, garanta veridicitatea celor spuse de el. Clar trebuia să ajung student... Erau cam tari studenţii in momentele alea. Cei prezenţi au aşteptat ore in şir la un pahar de ceva, imaginile cu execuţia Ceuşeştilor, imagini care tot intarziau să apară, deşi era mult trecut de miezul nopţii... toţi vroiau să se convingă că informaşiile privind executarea lor erau reale. "Bă, nu plec până nu-i văd bubele de pe faţă, că am auzit că-i apar dacă nu-şi face injecţia cu sânge de copil!"...zise tata, rânjind sadic şi relaxat. Au întâmpinat cu urale imaginile cu cei doi plini de sânge. Mă transformasem şi eram mândru! Nu imi mai doream să fiu servitorul patriei comuniste şi al conducătorilor ei! Eram deja revoluţionar! Şcoala se amânase până la 1 februarie, prilej pentru mine să aprofundez revoluţia. Vedeam zeci de mitiguri la televizor, ascultam opinii la o rubrică cu acelaşi nume şi citeam primele ziare ale libertăţii. Citeam despre eroul Călin Nemeş de la Cluj, care şi-a deschis cămaşa şi a cerut un glonţ in piept, glonţ pe care chiar l-a primit... despre măcelul "teroriştilor" de la Otopeni sau al "teroriştilor" de la USLA. Alergam prin casă cu frati-miu de 3 ani şi strigam impreună "Liberatate - Libertate" făcând din degete semnul victoriei. Il duceam şi il luam de la grădiniţă, inchipuindu-mi că mă urmăresc terorişti pe străzile pustii şi că salvez copiii şi educatoarele de rafalele teroriştilor. Tata o luase şi el razna şi după ce bea cu băieţii, plecau la toate rahaturile de mitinguri din zilele alea, la chemarea diverşilor dubioşi revoluţionari, pentru a apăra libertatea. Mama plangea seara şi chiar am auzit-o suspinând exact aşa..."Maică... nu cred că mai stau cu taică-tu!" Il târam pe frati-miu in fiecare zi la grădiniţă cu sania, iar la cât de nebun era, o făceam şi cand nu mai era zăpadă, trăgând de sanie pe ciment, prin nămol, sau dacă aveam noroc, ocoleam prin gradini, pe unde mai găseam un petec de zăpadă. Ne-a prins un vecin şi ne-a făcut şi o poză, iar eu am zâmbit amar, ştiind că e poza pe care o vor privi tata şi mama după ce se vor despărţi. In timpul zilei stateam la verii mei şi puneam la cale acţiuni revoluţionare. Am răsfoit toate manualele noastre şi alte cărţi găsite prin casă şi am rupt fiecare foaie ce ii infăţişa pe ceauşeşti... ba la un almanah Flacăra a trebuit să rupem mai mult de jumate. Strangeam foile pe balcon şi le dădeam foc, strigând toţi trei de la balcon..."Libertate - Libertate", iar lumea se uita amuzată şi uluită la fumul din balcon. Cand am inceput şcoala, faceam alături de 2-3 băieţi mai infipţi, razii prin ghiozdanele colegilor. Eram ca o trupă de partizani căutând manifeste comuniste. Cine nu apucase să-şi rupă prima pagină din manuale, pagina cu imnul şi poza lui Ceauşescu, prima o castană şi i se rupea brutal foaia. Cu fetele era mai greu, că era ideea aia că manualul e sfânt, nu trebuie rupt sub nici o forma! Era o crimă să rupi o carte la şcoală! Imi venea in minte un episod de anul trecut şi o blestemam dur pe fosta invăţătoare... domnişoara Cristina. Fostă tovarăşe... "Ce comunista era!" imi ziceam având in cap un episod de la o oră de desen. Ea având ceva de făcut, ne-a dat mână liberă să desenăm ce vrem. Fără să am vreun talent deosebit la desen, poate doar la copiat, am reprodus chiar excelent tabloul cu Nicolae Ceauşescu de deasupra tablei. Eram mândru ca imi ieşise minunatul meu conducător! Colegii, miraţi de ce făcusem, i-au aratat desenul invăţătoarei, care s-a uitat lung la el şi mi l-a rupt in bucăţi, spunandu-mi blând... "Te rog, Bogdan, desenează-mă pe mine... la mine poţi să greşeşti, dar la Dânsul, nu!". Am inteles atunci ca avea perfectă dreptate...şi m-am ruşinat cum mă ruşinasem cu ceva ani inaite, cand eram la grupa mare, jucandu-ma pe o masuţă cu jocul acela Mecano, cu suruburi şi piuliţe. Era pentru copii mai mari şi mai deştepţi... ca mine. Şi la un moment dat a aterizat peste jocul meu o pisică galbenă din cauciuc, nu de pluş, ca nu existau... era d'aia cu piuitoare, de călcai pe ea şi făcea piu-piu. Am luat-o nervos şi am aruncat-o violent de perete, spărgând marele tablou cu Ceauşescu. De la rebel din greşeală si apoi mândru pionier slujitor al comunismului, ajunsesem exact ce mi se potrivea mai bine... revoluţionar. Toţi ascultau poveştile mele despre revoluţie... mai ales despre cum a participat tata la Revoluţie.
Chestii foarte interesante despre Revoluţie le puteţi găsi pe blogul timisoreanului Marius Mioc.
Powered by !JoomlaComment 3.26
3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||