Pentru că suntem un blog cu pretenții, hai să discutăm un pic și depste cărți, nu? Nu tre să fie cărți bune, nu tre să le fi citit, dar dacă discutăm despre așa ceva poate ne va percepe lumea ca fiind din altă categorie.

Zilele astea, o știre uimitoare a făcut inconjurul presei... Ilie Dobre e din nou in Cartea Recordului! După ce a intrat cu cel mai lung "goooooooolllll" fără respirație, dar și cu respirație, indrăgitul comentator sportiv, Ilie Dobre, face din nou valuri in lume. Și nu cu orice... ci cu titlul de crainicul sportiv cu cele mai multe cărți scrise din lume! 

Am auzit informația asta la emisiunea băieților de la kmkz.ro de pe Radio Sport Total FM, care e vinerea de la ora 14. Nu m-ar fi interesat dacă ăștia n-ar fi citit lista cărților scrise de venerabilul creț. Ca unul care a citit câteva cărți despre fotbal scrise inainte de anii 90, am fost teribil zdruncinat de hohote de râs, auzind titlurile lui Ilie, desprinse din limbajul de lemn al cărților de specialitate de acum 30-40 de ani. Iată-le cu copy/paste de pe wikipedia:

Stăm de câteva zile ca pe jar, in așteptarea ei, că nu indrăznește deloc să iasă in lumea asta delicată.

Se zice că in timpul sarcinii e bine să fii atent, că așa cum te porți, așa iese și puiul de om. Nu e indicat să furi, să minți, să lenevești, să vorbești de rău, etc. M-a zăpăcit nevastă-mea! Eu am obiceiul să mă mai scap la ea cu vreo remarcă de genul "mamă, ce nasoală e asta!" sau "sigur nu e bărbat?" sau "e urătă ca lunea neagră, săraca!". Niciodată nu mă scap invers... am grijă, țin in mine, ce să fac?!

Stăm impreună zilele astea, in tensiune, stres mare, plictiseală ca la balamuc. Ca la pușcărie, cum se zice acum! Am ajuns să mă uit la mizeria aia de Master Chef!

Și tot stând noi așa de câteva zile și sarindu-mi in privirea impăienejenită toate prostele și chioampele de la televizor, am inceput să comentez din ce in ce mai abitir despre defectele lor fizice.

Și mă tot seacă nevastă-mea să incetez, că iese și fata noastră așa. Că așa se zice, nu? Dacă tatăl se miră și râde de urâtenia femeilor, iese ca fata lui Fantozzi. 

Pentru că sunt bagabont creativ, am găsit soluția. Cură de dezintoxicare și de remediere a celor constatate până acum! Să echilibrăm urgent! Iau repede, cât mai am timp, facebook-ul la

Ii știu de ceva timp, dar sunt surprins că in Romania incă nu sunt prea cunoscuți, deși eram convins că va auzi lumea de ei, incă de când am văzut primul filmuleț, cel cu agresiunea in acea unitate de invățământ.

Sunt doi basarabeni unioniști, jurnaliști liberi, care au decis că pot face mai mult decât banala și de multe ori necinstita meserie ordinară. Dacă ii intrebi, probabil iți vor răspunde că sunt activiști sociali, fondatori ai organizației pentru drepturile omului "Hyde Park". Oleg Brega are o emisiune, Inmicul Public, la Jurnal TV, iar Ghenadie se ocupă de siturile de liberă exprimare www.curaj.tv şi www.curaj.net

Au inceput cu filmări inedite și curajoase in Basarabia, unde incă mustește comunismul, iar situațiile și reacțiile pe care le surprind sunt colosale uneori, din cauza relicvelor comuniste din mentalitatea unora, care s-au trezit fără să vrea intr-o democrație teoretică. Acum sunt celebri la Chișinău.

De ceva vreme stirile sportive sunt neaparat axate pe antiteza “cat de multi suporteri vin la Steaua versus cat de putini vin la Dinamo”. 

Vedem cozi imense la meciurile Stelei, tentative de recorduri si multimi grotesti la Universitate sau in jurul masinii patronului lui Luțu. Și desigur, vedem poze cu publicul de pe Dinamo, cu cei 300 de câini cretini care incă mai speră, dar și ăia pozați cu 15 minute inainte de inceputul meciului să fie mai puțini. Să fie știrea ca la carte. Știm că presa e stelistă, nimeni nu mai poate contesta asta.

Și mai sunt știrile alea, cu Dinamo, care cu 24 de ore inaintea marelui meci cu  Severin de luni, ora 21.30, - 8 grade, n-a vândut decât  87 de bilete. De parcă se duce pulea cu o zi inainte să iși ia bilete, că s-ar putea să nu mai apuce in ziua marelui meci. Esti bolovan? Le halești!

De la 250 la 55 000 in 3 ani

Dacă ai un pic de material la mansarda iti vei da seama că, dincolo de știrile cu tema asta,  există o explicație absolut corectă. “Păi pentru că de ce”... vorba lui paișpe din cărți, patron la Steaua. Nu e vorba că sunt mai deștepți, mai frumoși, mai pasionați, și nici pentru că sunt mai mulți in Romania. Totul ține de cerere si oferta. Ce oferă Steaua? Rezultate, joc bun, perspective,  stadion cu conditii, plus mediatizarea gratuită din presă (mare lucru!). Oferta e bună? Batem recorduri...  A bătut si Steaua cateva recorduri de incasari cu Ajax si Chelsea, cu vreo 55 000 de iubitori ai fotbalului, care au decartat entuziasmați bănuțul familiei in buzunarul patronului lui Luțu, fostul noul Hagi.

Ia hai să vedem cum era acum fix 3 ani, in aceeași competiție.

Știam de muzică, știam de rock, dar noul stil al anilor 90 mi-a deschis o nouă perspectivă. Era altceva, altceva care mi-a mers direct la suflet, unde trupele mai vechi au pierdut surprinzător de rapid bătălia. Mă purtam altfel, gandeam altfel, ma imbrăcam altfel.

Top 100 Alternative Songs of the '90s

Când mă uit la topul acesta, nu mi se pare deloc invechit, doar că am mândra impresie că EU vin din alte vremuri. Tinerii rockeri de azi ascultă in general treburi care par destul de gay, care probabil se infig in altă parte, că la suflet nu. 

Una dintre trupele mele preferate, una din piesele mele preferate din adolescență. Pe vrema când MTV-ul ne-a dezghețat mințile incă incuiate, pătrunzând cu forța in case prin uluitoarea invenție pe atunci, televiziunea prin cablu.

Am observat că dependența de facebook se reduce in general, la un singur lucru... dependența de like-uri. Pui ceva și aștepți like-uri. Când te plictisești, ieși, dar intotdeauna revii și te uiți in primul rând la câte like-uri ai mai primit intre timp. E simplu, o idee genială a Creatorului.

Eu dau rar cu like-ul. Pentru că eu sunt un prețios, like-ul meu e prețios. Pentru că mă cred superior, like-ul meu ar trebui să te facă și pe tine superior. E valoros in draci. Chiar dacă am oameni valoroși in lista de prieteni, nu sunt multe chestii care să-mi smulgă un like. Și dacă ți l-am oferit, sunt sigur că pentru tine e mană cerească!

Mamaie a fost greu incercată de soartă, ajungând să locuiască in cel mai urât coșmar al unei bătrâne... acasă la ginere.

Intr-o lume mult prea agitată, mult prea ocupată, mamaie iși petrece tot timpul singură, deși e agitație in jurul ei. Părinții mei nu au timp de ea, eu la fel, iar vecini nu prea au, casa fiind intr-o zonă mai izolată. De aceea, mamaie nu stă singură in casa mult prea mare pentru ea, când pleacă ai mei pe undeva. Ziua e ok, dar noaptea ii e urât in "pustietatea asta".

Am mers de sărbători să stau cu ea câteva zile, cât timp erau ai mei plecați. Știu că e nevorbită și mereu se plânge că nu are cu cine să o facă. "Bătrânii sunt ca niște copii mici, au nevoie mereu de atenție, de o vorbă bună"... imi zice mereu. 

Mult prea ocupat cu nimicuri, am zis totuși să stau cu ea intr-o seară, la ea in cameră, o oră, două, până se culcă, să aibă cu cine schimba o vorbă. Vorba vine "schimba" pentru că, avidă de comunicare, numai ea vorbește. Eu dau din cap, îmhî - îmhî, pentru că oricum, nu-mi spune nimic nou, aceleași lucruri ce o frământă de ani de zile. Cum o supără tata, că are camera prea mare de zici că e hambar, că n-are nicio vecină in pustietatea asta, că o doare aia, că o doare ailaltă, că ăștia dau numai porcării al televizor, că n-are cu cine schimba o vorbă, că are tot 300 lei pensia...

In timp ce ea vorbea continuu, eu frecam laptopul stând in patul nefolosit, ce fusese cândva cel din camera de la drum, in fosta sa căsuță. Mi-e drag de ea și am ținut neapărat să imortalizez momentul. Mamaie iși trage la capul patului, inghesuite toate pe un scăunel, cele necesare pentru a trece incă o noapte cu bine...

... un stergar, o biblie mică, o batista veche, care mi-a aparținut acum vreo 25 de ani, bete de urechi, picături de nas, alifie de buze, cremă de mâini, sticla de apa, cea de spirt, oglinjoara (nu se mai uită in oglinzi mari că i se pare că s-a făcut prea urâtă), ceva dulce ("să-mi mai indulcesc amarul ăsta din gură"), o chestie de palstic pentru masajul propriu al mâinilor și picioarelor, bete de chibrit (in loc de scobitori, prea ascuțite pt ea), unghiera, un creion (mai subliniază ceva interesant in biblie), vata de urechi (e dependentă de ea), telefon (n-o sună decât o mătușă o dată pe săptămână) și binențeles, pastile de toate felurile.

Una dintre cele mai interesante tradiții românești va deveni cel mai probabil istorie. Delenii și Vălenii din comună se urăsc, dar tranșează disputele doar in ultima zi a anului, printr-o bătaie tare mișto, invingătorii urmând a fi "la putere" timp de un an. Dacă nu se bat intr-un an, nu e armonie in sat.

Dscoperită de intreaga țară inexplicabil de târziu, această tradiție din ultima zi a anului a fost mediatizată doar in ultimii 7-8 ani. Poate imi place mie prea mult violența, dar cred că această tradiție era ceva excepțional, probabil nemaintâlnită undeva. Cu un pic de inteligență, Ruginoasa ar fi putut ajunge un fel de Pamplona. Și acolo e violență. In câteva zile se strâng zeci de mii de oameni din toată Europa pentru a asista la o tradiție, barbară, cum zic mulți. Dar e o tradiție. Aduce bani mulți orașului și continuă, chiar dacă mai și mor participanți. Tot violentă e și tradiția de coborâre a dealului după roata de cașcaval, din Scoția. Acolo sunt foarte des răniți grav. Și uite că ea continuă, lumea incă participă, spectatorii vin, orașul Gloucestershire inflorește.