Nu știu cum să-i zic, pentru că, acum mi-e clar, e mai mult decât un protest... Eu i-am zis la inceput ironic, revoluția huliganilor, dar după ce am văzut aseară și după cum ii cunosc, ei vor fi pentru cei slabi, protavocea, pumnul și rezistența acestor mișcări, care au inceput ca banale, dar sigur vor duce la o schimbare.

De ce am ieșit, deși inițial am refuzat

Poate vi s-ar părea exagerat ce zic, sau că sunt luat de val, dar fără ei in stradă, fără curajul, unitatea, ambiția, independența și rezistența lor, acest protest nu va aduce nicio schimbare! Mâna de cetățeni cumsecade

M-au intrebat mulți de ce nu sunt și eu acolo, dar nu prea am fost in stare să le explic, fără să fiu acuzat că țin cu Băesecu. Poate ii vor lămurii liniuțele mele de mai jos, idei scoase de la căldurică, din fața tastaturii, cu Facebook-ul in brațe.

O, binențeles că se vor găsi mulți viteji, care in lipsa argumentelor inteligente pentru o discuție constructivă, vor da veșnica replică huligănească, "n-au fost acolo, n-ai fost in stradă, vorbești din fața tastaturii", replică pe care abia așteaptă să o arunce pe net, orice puțoi care s-a băgat in seamă o dată cu oamenii mari ai stadioanelor. 

Da, vorbesc din fața tastaturii, pentru că am ce spune și pentru că nu voi fi niciodată fals și ipocrit... mă bucur enorm că există protestul acesta, chiar și violent, dar nu e protestul meu. Deocamdată... depide de ce urmează. Cum să mă duc eu să protestez pentru libertate și prosperitate, cu capul acoperit de căciula mea Timberland de 30 de euro, luată din Stockholm?!

Uite cum se vede revoluția huliganilor din fața tastaturii:

Iubesc protestele, intotdeauna mi-au plăcut, indiferent de motiv, și parcă nici nu mai conta dacă erau indreptățite sau nu. Pașnice, subtile, emoționante sau violente, toate sunt binevenite intr-o societate democratică și sănătoasă! Proteste fantastice in Romania au fost in anii 90, cele anticomuniste, iar ce vedem acum și in ultimul timp, sunt cel puțin dubioase. Sunt bune și astea pentru democrație, dar tre să ințeleagă corect toți proștii cum stă treaba și de ce ies in stradă.

N-am treabă cu Băsescu, dar dacă nu-l fac bețiv, chior și curvar, lumea sigur ar zice că sunt cu el. Băsescu s-a comportat, ca de obicei, ca un boschetar, in situația de la care a plecat protestul, deși legea e ok. E reforma sănătății, nu ingroparea ei, cum li s-a sugerat naivilor și cum au inghițit-o de la tv, fără să judece, pentru că ei sunt oboșiți, infometați, frustrați, nemulțiumiți... Când suntem in halul ăsta, de ce să mai gândim, nu?  Să gândească alții, noi ii urmăm! Adică până acum ne plângeam de condițiile din spitale și de sistemul sanitar, dar nu suntem de acord cu reformarea lui? Ne dăm cu curul de pământ că se dorește schimbarea sistemului care a omorât mii de oameni cu zile?!

La protestul acesta au participat câteva categorii de nemulțumiți:

7. Naționala de handbal feminin - Nu-mi plac sporturile feminine, nu mă pot uita la nicio competiție cu femei, și asta nu pentru că am impresia că sportul e pentru bărbați. Plecând de la asta, nici nu-i ințeleg pe bărbații care se uită la sporturi feminine. Nici măcar pe cei ce se uită la handbal, un sport foarte popular in Romania.

Oricum, in general nu pot să urmăresc handbalul, mă enervează, ca și baschetul. Pare plictisitor și previzibil, nu a stârnit in mine nicio emoție vreodată. Când sunt meciuri foarte importante, mă hotărăsc să mă uit,sperând să văd ceva emoție, ceva imprevizibil. De cele mai multe ori uit să mă uit, dar dacă nu, absolut intotdeauna echipa noastră pierde. Nu am văzut niciodată o victorie mare a naționalei de handbal, deși ele au existat, fără indoială, și vorbim de ultimii ani... locul 2 in 2005 la Campionatul Mondial și locul 3 la Euopene in 2010. 

Pentru că tot vine revelionul și e o bună ocazie să ne punem in cap, la propriu și la figurat, și pentru că am constatat cu tristețe că unii nici până la 30 de ani n-au invățat cum să bea, vă propun un tutorial folositor.

Tutorial poate fi util, evident, in orice ocazie, fie că e revelion, nuntă, botez, clubăreală, onomastică, parastas, ieșire cu băieții sau doar vrei să te imbeți singur acasă, ca porcul. In orice ocazie, dacă plănuiești să bei mult,  tre să știi cum să o faci, că nu cred că ți-ar fi bine daca, de exemplu, te faci căcat la nunta lu' soacră-ta. Sau la parastasul ei... Tre să-o faci cu cap!

Cum zic și in titlu, e doar părerea mea, nu tre să demonstrez nimic, nu vreau să le demontez imaginea la care au muncit din greu. E vorba de oameni cu adevărat populari in Romania, nu constroversați, ci plăcuți de peste 90% din români. Să vă zic de ce nu ii inghit eu...

10. Generația de Aur... In primul rând nu ințeleg de ce e de aur! Poate de la vopseaua aia penibilă din 98! A câștigat ceva? Poate danezii și grecii să aibă generație de aur, noi nici in primele 4 nu am fost la vreun turneu final. Dar ei sunt de aur! 3 victorii la un campionat mondial nu e aurul pe care să-l fluturi atâta timp pe la nasul pișecioșilor din generația lui Mutu. Ne-a plăcut, am apreciat, i-am iubit, dar suficient! N-au impresionat decât pe sărăciile de români și nici n-au făcut vreo performanță la echipe mari de club. Se tot aștepta ca gerenația de aur să schimbe fața fotbalului românesc, dar incă nu s-a intâmplat.

Hagi, Dan Petrescu și Dorinel Munteanu au mai făcut câte ceva, in rest... Cocota aia de Prunea e pește la arbitri, Stelea e bufon in pauza derby-ului, Popescu atârnache la clanul Becali,

Prin 2001, am fost foarte entuziasmați de venirea la Dinamo a unui copil de 16-17 ani, care a costat 400 000 de euro, o sumă imensă pentru un copil, dar care era văzut ca noul Hagi. Primul noul Hagi, că au mai urmat o grămadă! Toți ratați!

Și nu degeaba era noul Hagi... Nu numai că a venit chiar la recomandarea marelui Hagi, pe filiera Becali, binențeles. Probabil banii ăia tot la ei s-au dus! Dar băiatul chiar avea calități fantastice de fotbalist! A debutat la Dinamo, și ca orice puști talentat, a fost iubit necondiționat de la inceput, chiar dacă n-a rupt gura târgului. A fost imprumutat la Farul și abia il așteptam inapoi, arăta bine in echipa noastră, era de viitor, era de al nostru, era câine!

Timpul insă și caracterul sau ne-a demonstrat că ne-am inșelat, și chiar dacă unii și acum ii apreciază calitățile, n-are nicio legătură cu spiritul de câine. Și asta nu pentru că a făcut greșeli față de suporteri! Eu nu l-am injurat niciodată, deși mulți de-ai mei au făcut-o. Sunt sigur că nu era vina lui, ci a vremurilor, a anturajului, a conducătorilor, a soartei... Zicu nu e nici jucător rău, nici băiat rău! Dar pe vremea aia, până să plece la Inter, il iubeam și aveam incredere in el.

Prin 2003 am găsit in fața curții, unde ai mei iși construiau casa, 7 căței părăsiți, intr-o toamnă târzie, chirciți unu-n-traltul, rebegiți de frig.

Pentru că niciodată nu mi-a fost rușine să recunosc că sunt neam de țăran, iată câteva foto cu amicul nostru sacrificat week-endu-ul acesta. Puritanii ăia europeni cu protecția animalelor sau cu "mănânci ca porcul, te simți ca porcul" să trecă pe blogurile de corporatiști.

Evident că ați mai văzut așa ceva, eu vreu doar să mă laud. Așa era obiceiul in zona noastră când eram eu mic, și cred că la toți românii! Porcul nu se tăia aproape niciodată in curte, ci in fața curții, pe stradă, chair dacă era incomod. Singurul motiv pentru care se proceda astfel era lauda... tot satul trebuia să știe cu cine are de-a face, cine sunt, nu bogații, ci gospodarii adevărați ai satului! Acum nu-l mai tăiem pe uliță, ci in curte, că avem internet să ne lăudăm! Iar decorul nu mai e asigurat de lemne de foc și găini ouătoare, ci de schele metalice, că suntem anteprenori, nu mai suntem țărani, păi nu?